Dostoievski

CAPITOLUL IV

FEODOR MIHAILOVICI DOSTOIEVSKI,

„FraÑŽii Karamazov"

„Cea mai mare realizare a Diavolului a fost sг facг omenirea sг creadг cг nu existг."

(zicere)

Fiodor Mihailovici Dostoievski (1821 - 1881), este unul din cei mai importanÑŽi scriitori ruÑ"i, ale cгrui opere au avut un efect profund Ñ"i de duratг asupra ficÑŽiunii din secolul al XX-lea.

Romanele lui Dostoevski sunt comprimate оn timp (acÑŽiunea dureazг doar cвteva zile) Ñ"i acest procedeu оl ajutг pe autor sг scape de una din trгsгturile importante ale prozei realiste, de coroziunea vieÑŽii umane оn timp.

Personajele sale sunt de fapt niÑ"te traduceri ale unor idei spirituale Ñ"i ies, din acest motiv, оn afara timpului, sunt atemporale. Alte teme care reapar obsedant sunt: suicidul, mвndria rгnitг, colapsul valorilor familiei, regenerarea spiritualг cu ajutorul suferinÑŽei (cel mai important motiv), respingerea culturii vestice Ñ"i afirmarea valorilor ortodoxiei ruse Ñ"i ÑŽarismului.

„FraÑŽii Karamazov" este ultimul roman al lui Dostoievski, considerat оn general apogeul vieÑŽii sale literare. Cartea este scrisг pe douг niveluri. La suprafaюг este povestea unui paricid оn care toÑŽii fiii bгrbatului ucis оmpгrtгÑ"esc grade variate de complicitate dar, la un nivel mai profund, este o dramг spiritualг a luptelor morale dintre credinюг, оndoialг, raÑŽiune Ñ"i liberul arbitru.

Оncг de la оnceputul operei se оntrevгd cвteva influenÑŽe. Prima implicг efectul profund pe care filozoful Ñ"i gвnditorul rus Nikolai Fiodorovici Fiodorov l-a avut asupra autorului оn momentul scrierii romanului. Fiodorov susÑŽinea un creÑ"tinism оn care izbгvirea Ñ"i reоnvierea omului au loc pe Pгmвnt prin rгscumpгrarea pгcatelor taÑŽilor de cгtre fii, pentru a crea o unitate umanг printr-o familie universalг. Tragedia paricidului aici devine mult mai zguduitoare ca rezultat pentru cг este o inversiune a teoriei respective. FraÑŽii din roman nu-Ñ"i izbгvesc tatгl, ci, оn schimb, sunt complici la crima lui, ceea ce, pentru Dostoievski, reprezintг оn sine o dezbinare totalг a omului.

„Este povestea unui paricid sгvвrÑ"it оmpotriva bгtrоnului destrгbгlat, avar Ñ"i cinic Fiodor Karamazov. Fiii lui, impulsivul Mitea Ñ"i scepticul blazat Ivan, ca Ñ"i Smerdiakov, fiul natural care trгieÑ"te ca servitor оn casa tatгlui sгu, оl urгsc deopotrivг pe bгtrоn, deÑ"i sau tocmai pentru cг sоnt stвpоniÑŽi de unele din tarele paterne. Numai fiul cel mai mic, AlioÑ"a, crescut sub influenÑŽa stareÑŽului Zosima, este liber de moÑ"tenirea fatalг a caracterului tatгlui. Totul contribuie sг producг urг Ñ"i vrajbг оn familia Karamazov. Bгtrоnul Fiodor Ñ"i fiul lui, Mitea, o iubesc deopotrivг pe capricioasa GruÑ"enka. Ivan o iubeÑ"te pe frumoasa Ñ"i mвndra Katerina, logodnica respinsг a lui Mitea. Este ca un viespar de porniri impulsive, rгsгrite оn toate aceste suflete violente ale familiei Karamazov. Gоndul paricidului оncolÑŽeÑ"te оn ele, dar este realizat de josnicul Smerdiakov. Bгnuiala cade asupra lui Mitea, оmpotriva cгruia conspirг toate aparenÑŽele. Оn zadar Ivan vrea sг-Ñ"i salveze fratele, Mitea este condamnat Ñ"i acceptг sentinÑŽa, pe care o meritг, dacг nu pentru fapta ce i se pusese оn sarcinг, cel puÑŽin pentru оntreg trecutul lui de violenюг Ñ"i destrгbгlare. Dar suferinÑŽa оi aduce Ñ"i lui Mitea, ca Ñ"i altor eroi dostoievskieni, purificarea Ñ"i bucuria."

Romanul explorг existenÑŽa lui Dumnezeu, natura adevгrului Ñ"i importanÑŽa iertгrii prin acÑŽiunile protagoniÑ"tilor sгi. Procesul crimei poate fi vгzut ca pe o exprimare literarг a faptului dacг un om poate fi considerat rгspunzгtor sau nu de moartea altuia, o convingere ce contrasteazг cu maxima lui Zosima cг toÑŽi sunt vinovaÑŽi pentru crimele tuturor. Fiecare frate a jucat un rol оn crima tatгlui. Dmitri avea motivul, Ivan putea justifica uciderea prin raÑŽionalism, Smerdiakov a comis crima оn cele din urmг, iar AlioÑ"a, un caracter blвnd de altfel, nu a prevenit acÑŽiunile fraÑŽilor lui cu toate cг le Ñ"tia оn mod sigur adevгratele dorinÑŽe.

Originea cuvоntului de bazг al numelui de familie, „Karamazov", sugereazг caracterul pгgвn al clanului, dar sensul cuvвntului subliniazг un element constitutiv al karamazovismului, elementul teluric, care este оnsг echivoc. El explicг, pe de o parte, forÑŽa eruptivг, vulcanicг, vitalitatea membrilor familiei, iar pe de altг parte, se confundг cu cecitatea elementarului anti- Ñ"i a- spiritual, cu materia oarbг, stupidг.

Ivan Karamazov, ateul filozof care-l contestг pe Dumnezeu Ñ"i lumea creatг de El pentru cг permite torturarea Ñ"i uciderea copiilor („dar copiii, mititeii de ei !..."), pentru cг explicaÑŽia cг trebuie Ñ"i ei sг ispгÑ"eascг pгcatele pгrinÑŽilor (care au muÑ"cat din mгrul oprit) i se pare „metafizicг" Ñ"i inacceptabilг pentru mintea unui pгmвntean, extinderea pгcatului originar asupra copiilor depгÑ"ind puterea lui de оnÑŽelegere; cel care-l convinge pe Smerdiakov cг оntr-o lume оn care nu existг Dumnezeu, „orice este permis", este cel care va avea оntвlnirea cu diavolul.

Dupг rostirea monologului de la „Metropol", „o senzaÑŽie apгsгtoare de urвt" pune stгpвnire pe sufletul lui Ivan, care se оn¬dreaptг spre casг: „Єi nu atвta posomoreala aceea i se pгrea curioasг, cвt mai ales faptul cг nu putea sг-Ñ"i dea seama de unde venea". Pricepe totuÑ"i cг „era prilejuitг de o cauzг exterioarг, accidentalг" .

Apare deodatг, nu se Ñ"tie cum, Ñ"ezвnd pe divanul lipit de peretele opus celui lвngг care stгtea, pe un alt divan, eroul. Mai dezvoltatг decвt descrierea оnfгюiÑ"гrii musafirului este