Politicile Egalitatii De Gen Dintre Familiile Din Europa Post-Comunista: O Analiza Istorico-Institutionala (romanian)

 „Politicile Egalitatii De Gen Dintre Familiile Din Europa Post-Comunista: O analiza istorico-institutionala”

Cartea „Politicile Egalitatii De Gen Dintre Familiile Din Europa Post-Comunista: O analiza istorico-institutionala” de Steven Saxonberg este o contributie importanta la intelegerea noastra despre politicile familiilor si egalitatea relatiilor in tarile post-comuniste din Europa Centrala.  Saxonberg se concentreaza in special pe Cehia,Ungaria si Slovacia si compara traiectoriile acestora intre ele,precum si evolutia politicilor familiale in trei state din Europa de Vest, si anume Germania, Suedia si Marea Britanie.

Saxonberg abordeaza romanul sustinand ca o imbinare a institutionalismului sociologic/discursiv este mai benefica in explicarea diferentelor de politici familiale intre tarile Europei Centrale decat explicatiile anterioare care fac referire la factorii economici, politicile de partid, influentele organizatiilor internationale sau impactul organizatiilor feminine. Mai mult decat atat, in loc de clasificarea statelor si politicilor acestora de-a lungul cadrului aplicat al familiarizarii contra defamiliarizarii, Saxonberg face o distingere a politicilor de egalitate si inegalitate. Astfel, politicile de egalitate sunt clasificate fie ca explicite, fie ca implicite. In mod explicit, politicile egalitatii de gen sunt definite ca fiind cele care sprijina in mod deschis rolurile de genuri distincte si au ca model sustinatorul familiei. Implicit, politicile de egalitate sunt caracterizate prin rezultate similare, dar mai degraba rezulta din politicile de baza sau cele neimplicate. In contrast,politicile egalitare au scop deliberat de a elimina rolurile de gen,spre  exemplu prin incurajarea ingrijirii copilului la nivel public sau stabilirea unor stimulente pentru ca tatii sa imparta aceleasi responsabilitati de ingrijire ca mamele.

 Pe fondul acestei clasificari si a interesului sau spre influentelor institutiilor asupra pozitiilor actorilor si a opiniei publice, Saxonberg indentifica fragmente ale relatiilor de egalitate dintre familiile din prezent asemanatoare cu cele existente in anii 1870. Furnizand cititorul cu o vasta istorie a politicilor famililor si idei ale actorilor asupa rolurilor de gen in statele post-comuniste, el indentifica patru momente critice din istoria politicilor familiale. Primele informatii dateaza din 1870,cand un model de ingrijire al copilului pe doua nivele a fost institutionalizat, acesta continea crese pentru copiii cu varstele mai mici de 3 ani(cu scopul de a le permite mamelor sarace sa munceasca) si gradinite pentru cei peste 3 ani(cu orientari pedagogice si scop in educarea copiilor). Aceasta diviziune s-a marit cand supravegherea a fost impartita in diferite ministere,constituind al doilea moment critic, in Polonia avand deja loc inainte de perioada comunista, in timp ce in Ungaria si Cehoslovacia a fost introdusa de catre regimul comunist. Al treilea moment critic pe care Saxonberg il identifica este reorganizarea ministeriala a creselor la Ministerul Sanatatii. Precum Saxonberg subliniaza, aceasta decizie a facut parte din reforma comunista de sanatate cu scopul de a reduce mortalitatea infantila, dar nu a fost creata pentru a avea un efect asupra politicilor familiale, in ciuda impactului sau pe termen lung.

Aceste decizii si scadere aferenta de popularitate a creselor pregatite pentru notiunea de „treime”  regasita tarile Europei Centrale, care descriu normala cultural inradacinata ce considera ca este normal ca mamele sa aiba grija de copii pana acestia ajung la varsta de 3 ani si doar dupa acea perioada copilul ar trebui sa beneficieze de servicii de ingrijire publica sau privata. Datorita reputatiei proaste a creselor, a fertilitatii scazute si a ratei ridicate a somajului, liderii comunisti au creat al patrulea moment critic prin introducerea concediilor de maternitate pe o perioada de trei ani,inca din 1960,ca si o alternativa a serviciilor publice de ingrijire a copilului, in loc de imbunatatirea asistentei maternale. In urma argumentului lui Saxonberg, aceasta aparitie si institutionalizare a „treimii” implica ce numea el explicit,cat si implicit,politicile familiale ale egalitatii de gen. Evolutiile din tarile Europei Centrale, dupa caderea comunismului in 1989 – si anume, reducerea creselor si prelungirea concediului – sunt apoi considerate ca o extensie a caii de dezvoltare anterioare.

Interpretarea evenimentelor dupa evolutia cu privire la definitia lui Saxonberg asupra momentelor critice, dar si a clasificarii politicilor de egalitate/inegalitate a genurilor, da nastere la o serie de intrebari. In timp ce insusi Saxonberg sustine ca pentru a intelege calea politicilor familiale si a regimurilor de gen in tarile central-europene este important sa intelegi definitia momentelor critice si sa incluzi de asemenea evenimentele, care la momentul deciziei au fost schimbari minore, el nu implica in mod constant acest cadru. Saxonberg indentifica inceputul reorganizarii birocratice a responsabilitatilor pentru crese sub un minister diferit fata de gradinite, ca si  un moment critic. Cu toate acestea, in ceea ce priveste schimbarile de dupa 1989, el pare sa aplice masuri diferite. In timp ce el recunoaste ca reducerea accesului la ingrijirea copiilor pentru cei sub trei ani a fost o mare schimbare, el descrie evenimentele din perioada de tranzitie ca fiind o schimbare fara cusur, subliniind ca aceste modificari nu au rezultat din politica familiala explicita, dar ca si rezultate indirecte ale altor politici – si anume, privatizarea intreprinderilor si inchiderea companiilor de asistenta maternala, precum si transferul de responsabilitati financiare pentru ingrijiea copilului la nivel local. In contrast cu interpretarea lui Saxoberg, ambele decizii ar putea fi considerate drept momente critice, deoarece au consecinte pe termen lung si este mai dificil pentru femei sa reconcilieze munca si viata de familie. Reducerea in sprijinul statului pentru facilitatile de ingrijire a copiilor sub trei ani pot fi clasificate ca un viraj spre mai multe politici familiale de egalitate in gen, indicand in special o conjunctura critica in domeniul de asistenta maternala.

Doar Ungaria este cea care a urmat o cale diferita, prin reorganizarea responsabilitatilor pentru ingrijirea copilului sub acoperisul unui minister si furnizarea de subventii pentru guvernele locale pentru a finanta cresele. S-ar putea argumenta ca Ungaria isi continua politica anterioara de „inegalitate” a ingrijirii copilului. Cu toate acestea, Saxonberg, clasifica Ungaria drept o tara cu o politica de ingrijire a copilului „in mod explicit egala” – pe vremea comunista si astazi. In mod similar, Republica Ceha este categorizata ca avand politici „explicit egale”, in ciuda faptului ca ambele tari au astazi rate mai mari de acoperire a ingrijirii copiilor pentru cei intre trei si cinci decat „tipul ideal de politici de egalitate” al Suediei, precum si ratele de acoperire cu 10% mai mult pentru copiii mai mici de trei ani. In schimb, Germania(inainte de 2007), este listata de asemenea ca avand sisteme explicite de egalitate a serviciilor pentru copii, dar detine doar o rata de acoperire in valoare de 2% pentru copiii sub trei ani si si sub 80% pentru copiii intre trei si cinci ani. Criteriile pentru cele doua clasificari nu sunt explicate in mod clar.In special, clasificarea politicii de ingrijire a copilului in tarile comuniste este surprinzatoare avanv in vedere ca statele Europei Centrale au avut relativ aceeasi politica familiala in comparatie cu alte state din acea vreme( care ar trebui sa fie luate drept masura de comparatie). Tarile comuniste au facilitat divortul si au sustinut femeile singure si ocuparea fortei de munca de catre mame prin politici familiale. Dupa Engels, s-a presupus ca odata cu egalitatea economica, egalitatea de uz casnic va urma in mod automat, in mare parte datorita puterii de negociere crescute a femeilor rezultata din locuri de munca egale si salarii similare.